Cand vine vorba de rezultatele – scolare sau sportive – ale copiilor lor, unii parinti pretind excelenta in forma ei cea mai pura. In absenta pasiunii pentru un anumit domeniu, cei mici trebuie sa faca performanta in mod impus si sa-si sacrifice adevaratele hobby-uri, timpul de joaca sau orele de relaxare alaturi de prieteni. In ce priveste scoala, sunt cateva metode prin care putem incuraja interesul copiilor pentru educatie.
Copiii au o curiozitate naturala in ceea ce priveste lumea inconjuratoare, curiozitate care se manifesta inca de la nastere. Fiinta umana, in fiecare stadiu al dezvoltarii sale, are nevoi sau interese, iar cunoasterea si respectarea acestora asigura implicarea copilului in procesul propriei invatari. Copilul este motivat sa invete daca ceea ce invata este legat de realitate, daca este util si il ajuta in viata cotidiana sau daca, pur si simplu, ii face placere – asa cum se intampla in cazul sporturilor sau al artelor, de exemplu.
Invatarea eficienta se realizeaza intr-o atmosfera placuta, in care copilul simte ca poate decide, ca are un anumit grad de libertate, in care are voie sa greseasca si in care este sustinut sa corecteze greselile, nu criticat pentru ele sau comparat cu alti copii. Cand vine vorba de performanta, copiii isi pot orienta singuri resursele intr-o anumita directie cu conditia ca zona respectiva sa le trezeasca un interes real, o pasiune.
Ce motivatie au copiii care invata
Ce ii motiveaza pe copii sa invete din proprie initiativa si cum pot profesorii si parintii sa le incurajeze o atitudine pozitiva in raport cu scoala? „Copiii au nevoie sa se implice activ in propria invatare, sa decida, sa simta ca au o anumita libertate in actiunile lor, sa stie ca pot gresi si ca e in regula sa nu stie, ca primesc sprijin ca sa corecteze si sa afle. Aceasta inseamna de fapt a invata, a nu sti si a putea sa gresesti. Daca parintele sau profesorul reactioneaza prin cearta (ton ridicat, critica, repros, cuvinte nepotrivite), atunci cand copilul greseste sau nu stie, daca il compara cu ceilalti, nu cu el insusi, atunci apar consecinte negative atat pentru dezvoltarea emotionala, dar si pentru invatare“, sustine Cristina Honcioiu, specialist Intuitext in educatie.
In plus, e important ca accentul sa nu cada pe rezultatul final, ci pe intreg parcursul educational, iar nota copilului sa nu reprezinte o miza pentru parinte sau profesor. In acest context, atitudinea adultilor fata de propriile greseli este la fel de importanta: vad greseala ca pe o oportunitate de crestere, recunosc ca au gresit si corecteaza sau se invinovatesc pe ei insisi ori pe cei din jur.
Greselile adultilor
Care sunt cele mai periculoase greseli pe care le fac dascalii si parintii atunci cand vine vorba de dorinta lor de a-i determina pe copii sa invete? „Foarte important este ca adultul sa identifice problema, impreuna cu copilul. Pot fi situatii in care copilul nu intelege, se simte depasit, are altceva mai interesant de facut, mai presant care ii ocupa mintea sau nu ii place ceea ce studiaza etc. Ideea este ca exista o motivatie a comportamentului care trebuie identificata si adresata. Este important ca adultii sa se conecteze cu copilul, sa incerce sa inteleaga perspectiva copilului asupra neimplicarii in invatare. Odata identificata problema, poate fi nevoie de interventia profesorului/ parintelui in probleme care nu intra in responsabilitatea copilului, poate fi nevoie de sprijin astfel incat copilul sa poata sa faca singur sau poate fi nevoie de o limita comunicata copilului ferm, cu respect“, sustine specialistul Intuitext in educatie.