Ziua 12
Dupa ce toata noaptea a plouat,ne-am trezit de dimineata cu un peisaj mohorat la ferestre. Credeam ca vom scoate hainele groase din valize si umbrelele. Vremea ne-a demonstrat insa contrariul iar soarele s-a aratat darnic cu noi.
Odata incheiat micul dejun, i-am condus ca de obicei catre scoala pe cei mici, mi-au facut tot drumul catre intrare cu mana, ne-am trimis bezele si le-am urat succes. Deja avem un ritual. La ora 12.15 eu ii astept la locul stabilit si privesc cum alearga catre mine strigand ”Frrrraaaauuuuu”. Sunt absolut adorabili. Va multumesc pentru ca imi permiteti sa ma bucur si eu de ei chiar si pentru 2 saptamani.
Activitatile de azi au fost creative si migaloase. Atat fetele cat si baietii au incercat sa confectioneze bratari din margele. Dar pentru ca nu era chiar atat de usor precum parea, s-au dat destul de repede batuti. Fetele au pictat mandale, au confectionat pampoane din lana si plase pentru prins cosmarurile. Baietii au ales insa un joc de basketball.
Pentru ca era cald a urmat si o runda de joaca intre baieti cu pistoalele umplute cu apa. S-au distrat extrem de tare si s-au pregatit astfel Andru pentru sailing iar Vlad si Sergiu pentru inot.
Seara s-a incheiat cu vizionarea filmului ”Stand by me”. Atmosfera a fost una extrem de agreabila. In camera de proiectie erau perne si paturi puse pe jos iar copiii puteau alege fie sa stea pe scaune, fie sa se intinda pe jos. Ce credeti ca au ales? Ca sa fie si mai usor voi mentiona ca doar eu si Sergiu am stat pe scaune. Toti ceilalti s-au insirat unul langa celalalt pregatiti de film. Din locul in care stateam, aveam o priveliste minunata. Au fost momente cand ii priveam doar pe ei, nu si pelicula.
Dupa film am mai stat putin de vorba. Incep sa constientizeze ca tabara se apropie de sfarsit si isi doresc sa mai ramana. Deja planuiesc unde sa mergem anul viitor in aceeasi formula si cum sa mentina legatura unii cu ceilalti. Sper sa ramana prieteni pentru ca timp de 2 saptamani au format un grup extraordinar.
Ceea ce am uitat sa mentionez ieri este ca am primit cadou din partea baietilor o minicutiuta muzicala pe care o ador. Le-am multumit si le-am mentionat inca o data ca de fapt cadoul meu sunt ei. Cu o zi inainte cumparasem si eu o punga imensa cu bezele pe care le-am impartit-o tuturor.
Dupa cum vedeti noi am format aici o mica familie. Dar asta nu inseamna ca nu ne este dor de cei de acasa. Au mai ramas doar doua zile in care vom fi tristi si fericiti in acelasi timp.
Dapfni (group leader tabara de vara Berlin, Germania)