Ziua 15
Ca mai toate povestile frumoase, si a noastra a avut un sfarsit. Cam rapid in opinia copiilor care si-ar fi dorit sa prelungeasca visul dar nu destul de repede din punctul de vedere al parintilor care ii asteptau nerabdatori la aeroport. Nimeni nu spune insa ca nu putem avea si o continuare. Toate bestseller-urile au fost pana acum alcatuite din mai multe parti. De ce nu ar fi acesta si cazul nostru?
Ultima zi din tabara a decurs sub semnul tristetii. La ora 06.15 ne aflam deja cu totii in fata campusului in asteptarea microbuzului care ne transporta la aeroport. Cu noi au calatorit si doi supraveghetori care se intorceau in tarile natale. A urmat desigur o noua tura de imbratisari, lacrimi, promisiuni de revedere si multumiri pentru intreg staff-ul care a fost tot timpul alaturi de noi.
In microbuz a domnit pe tot parcursul drumului linistea, dar presiunea se simtea in aer. Gandurile tuturor umpleau spatiul iar undele de regret ne inconjurau pe toti. Nici in aeroport sau in avion, lucrurile nu au stat altfel, dar copiii au incercat sa profite cat mai mult de ultimele clipe petrecute impreuna. Fetele au jucat carti, iar baietii au ascultat muzica si s-au jucat pe PSP. Eu nu am facut altceva decat sa ma bucur de ultimele imagini cu minunatul meu grup.
Odata ajunsi in Romania, am trecut punctul de frontiera si am mers sa ne preluam bagajele. Cei mici au incercat sa prelungeasca momentul neputand parca sa se desprinda unul de celalalt si de mine. Stateam cu totii in fata portii de iesire cu sufletul sfasiat in doua. Stiam ca odata iesiti lasam in spate tabara si momentele placute intiparite in memorie dar vom gasi in partea cealalta o multime de persoane dragi care abia astepta sa ne imbratiseze.
Dupa intalnirea cu parintii a urmat o noua sesiune de imbratiari si de impartit sarutari intre copii. Eu trebuie sa recunosc ca am fost cea mai norocoasa. Am primit toate aceste lucruri atat de la parinti, cat si de la copii. Mai mult, spre surprinderea mea, am fost intampinata cu bomboane si flori, lucru care m-a bucurat enorm. Dar si mai mult mi-a umplut sufletul de bucurie faptul ca am vazut licarul din ochii tuturor si multumirea din interior. Am inteles astfel ca scopul meu a fost atins si ca le-am oferit impreuna cu cei din Mirunette copiilor doua saptamani de care isi vor aminti cu placere pentru totdeauna.
Multumesc parintilor pentru ocazia de a petrece doua saptamani alaturi de minunatii lor copii si firmei Mirunette pentru incredere.
The story goes on….
Dapfni (group leader tabara de vara Germania, Berlin)